De ce botezam?Posted by RaduOn October 28, 2018

De ce botezam?

Semnificatia unui Botez:

Semnificatia botezului a ramas aceeasi din timpuri indepartate, iar in jurul crestinizarii s-au creat o multime de traditii si obiceiuri pe care incercam sa le respectam de multe ori nestiind ce semnifica.

Conform Bibliei, botezul creştin este o modalitate de mărturisire publică, exterioară, a ceea ce s-a întâmplat deja în interiorul vieţii unui credincios.Botezul creştin ilustrează identificarea credinciosului cu moartea, îngroparea şi învierea lui Iisus Hristos. Biblia arată că “ Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Iisus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Principala semnificatie a botezului este aceea de a spala pacatul stramosesc (comis de Adam si Eva). Prin botez se iarta pacatul stramosesc si se deschide o poarta de intrare in Biserica.

Dupa mirungere (ungerea cu Sf. Mir), candidatul la botez (catehumenul, cum se numea in vechime) nu mai este un fiul al trupului, ci un fiu al Imparatiei lui Dumnezeu. Botezul are doua parti importante. Partea de dezlegari sau exorcisme, pentru alungarea duhurilor necurate, se face in pridvorul bisericii de catre preot.

Dupa aceste lepadari, se intra in biserica si se incepe slujba propriu-zisa de botez. Se rosteste binecuvantarea, apoi Ectenia mare (un set de rugaciuni scurte, prin care preotul se roaga ca Duhul Sfant sa se coboare peste apa din cristelnita), rugaciunea de invocare a Duhului Sfant (preotul afunda de trei ori mana in apa care simbolizeaza apa Iordanului).

Se sfinteste apoi untdelemnul bucuriei, pe care, dupa botez, parintii il vor lua acasa si il pot folosi pentru ungere cand copilul are probleme de sanatate. Botezul propriu-zis, prin Intreita Scufundare, se face in numele Sfintei Treimi, prin formula: „Se boteaza robul/roaba lui Dumnezeu, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh“.

Botezul face parte dintre cele sapte taine, celelalte fiind: mirungerea, maslul, casatoria, impartasania, marturisirea (spovedania), hirotonia. Cele trei scufundari in apa se fac in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Intregita Scufundare face un botez „valid“.

Preotul citeste cu fata catre invitati, in fata lui fiind nasul/nasa, impreuna cu cel nou botezat. Este, practic, prima slujba a noului credincios. Urmeaza asa-numita rugaciune la spalarea pruncului: preotul ia fasa de botez, infasurata in busuioc, o uda si rosteste urmatoarele cuvinte: „Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si-n veci vecilor, Amin!“

Prin participarea lor activă la slujba botezului, alături de preoți, nașii devin părinții spirituali ai pruncului, născându-l pentru viața cea nouă, în Hristos, așa cum părinții cei după fire l-au născut pentru viața trupească; ei au aceleași obligații și răspunderi în ceea ce privește viața religioasă și spirituală a finului lor, ca și părinții pentru viața fizică (materială) a copiilor lor.

Numărul nașilor nu este fixat printr-o lege bisericească. În general se poate privi ca regulă ca fiecare candidat de botez să aibă doar un naș. Uzul de a lua mai mulți nași nu este susținut de către biserică, tocmai pentru ca afinitatea sau înrudirea spirituală să nu se extindă prea departe.

Nașul este dator să se îngrijească de viața religioasă-morală a finului său și la vremea cuvenită să-l învețe adevărurile credinței creștine. Cu un cuvânt, ca un îndrumător și învățător în cele sufletești, să se sârguiască a face din el un bun credincios. La rândul său, finul este dator să asculte pe naș și să-l respecte, la fel ca pe părinții săi după trup.